- ţintitór
- adj. m., pl. ţintitóri; f. sg. şi pl. ţintitoáre
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ţintitór
Look at other dictionaries:
ţintitor — ŢINTITÓR, OÁRE, ţintitori, oare, adj. 1. Care ţinteşte (cu o armă). 2. fig. Care năzuieşte, care are ca ţel să..., care aspiră la... – Ţinti + suf. tor. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98 ţintitór adj. m., pl. ţintitóri; f … Dicționar Român
